Fertilizarea in vitro este o metodă de reproducere umană asistată medical şi reprezintă crearea embrionului în afara corpului uman. Este o procedură medicală ce cuprinde mai mulți pași și este recomandată atunci când alte tratamente clasice de infertilitate sau alte metode de reproducere asistată, cum este inseminarea artificială, au eșuat.
Procedura de fertilizare in vitro cuprinde mai multe etape: stimularea ovariană, puncția cu ajutorul cărora sunt colectate ovocitele, fertilizarea acestora cu materialul seminal al partenerului și transferul embrionar.
Iată în câteva cuvinte ce reprezintă fiecare procedură în parte:
1.Stimularea ovariană
Procedura de fertilizare in vitro are mai multe etape, iar prima dintre ele este stimularea ovariană. Aceasta presupune stimularea ovarelor prin terapie medicamentoasă specifică, în scopul de a obține mai multe ovule.
Foliculul este o capsulă mică plină cu lichid, în interiorul căreia crește și se maturizează ovulul. Multiplicând acești foliculi, vor rezulta mai mulți embrioni, care, după fertilizare, cresc șansele de a obține o sarcină reușită. Monitorizarea acestora, a numărului și a creșterii acestor foliculi, se realizează prin ecografie transvaginală și cu ajutorul unor teste hormonale din sânge.
Rolul acestor analize este de a stabili care este cel mai bun moment pentru recoltarea ovocitelor. Tratamentul medicamentos destinat producerii și maturizării acestor foliculi, precum și dozajul acestora, este adaptat nevoilor fiecărui cuplu în parte, în funcție de vârsta pacientei, de reacția ovarelor, dar și de nevoile fiecărui cuplu. Începerea tratamentului de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor, deoarece unele paciente se află în imposibilitatea de a produce mai mulți foliculi, chiar și cu ajutorul tratamentului medicamentos.
2.Colectarea ovocitelor
Este al doilea pas al procedurii de fertilizare in vitro și se realizează după ce monitorizarea maturării foliculare s-a terminat, iar procedura se numește puncție foliculară transvaginală.
Extragerea ovocitelor se face sub ghidaj ecografic, este o procedură de scurtă durată (nu durează mai mult de 20 de minute) și nedureroasă, pacienta aflându-se sub o ușoară anestezie (la cerere se poate face și anestezie totală), astfel că poate pleca acasă după doar două ore de la intervenția medicală. Cu 12 ore înainte de efectuarea colectării ovocitelor, nu se recomandă să mâncați, iar consumul de apă, cafea, gumă de mestecat sau bomboane va fi evitat pentru a preîntâmpina apariția senzațiilor de vomă.
3.Fertilizarea
Ovocitele colectate sunt depozitate într-o cultură speciala, în incubatoare. În acest timp, partenerul va dona materialul seminal. Dacă bărbatul are probleme în a dona în momentul respectiv sperma, se poate folosi material seminal donat în zilele precedente, dar păstrat în laborator în condiții excepționale.
Aceasta etapă, fertilizarea, este cea mai importantă din cadrul întregului proces. La finalul acesteia, medicul va afla care este numărul embrionilor ce vor putea fi transferați ulterior în uter. Pentru reușita acestei proceduri sunt importante experiența și pregătirea embriologilor, precum și dotările laboratorului de embriologie.
4.Embriotransferul
După fertilizare, embrionii sunt transferați în uter cu ajutorul unui cateter foarte subțire. Transferul acestora are loc la 2-6 zile de la puncția foliculară și după prelevarea ovulelor.
Embrionii sunt amplasați la baza uterului printr-un proces nedureros, ce nu necesită anestezie. Numărul embrionilor transferați urmează a fi stabiliți în urma discuției între cuplu, medicul și specialiștii embriologi. De obicei, se transferă între doi și patru embrioni, transferul fiind influențat de vârsta femeii, de istoricul cuplului, de numărul încercărilor la care a mai fost supus cuplul pentru obținerea unei sarcini, dar și de riscul apariției unei sarcini multiple.
5.După transferul embrionilor
După efectuarea transferului embrionar, se recomandă ca pacienta să stea un timp întinsă la orizontală. Nu s-a demonstrat faptul că odihna strictă pentru o perioadă îndelungată ajută la implantarea embrionului în uter, dar medicii recomandă 2-3 zile de repaos, fără excese.
Succesul sau eșecul procedurii de fertilizare in vitro este confirmat de Bhcg, o analiză de sarcină din sânge. Aceasta se face la 14 zile de la puncția foliculară, o perioadă dificilă din punct de vedere psihologic, o perioadă pentru care orice cuplu este bine să fie pregatit și înarmat cu răbdare.
Procedura FIV se poate repeta la distanță de două cicluri menstruale.